Eram la o bere cu un prieten, aveam in jur de 23 de ani. Lucram de 2 ani. Momentul de declic in ce priveste dezvoltarea mea a avut loc in urma acestei experiente. La intrebarea politicoasa: ce mai faci?, adresata de prietenul meu, am raspuns detaliat. Si am facut-o cum stiam eu mai bine: am inceput sa ma plang cu patos de orice: ce salar mic am, cum e sa nu ai de-aia, de-aialalta, ce nedrepti sunt oamenii din jur, etc. Si, la a doua lui intrebare: Tu ce faci sa schimbi asta?, nu aveam sa raspund dintr-un simplu motiv: nu ma gandisem niciodata ca eu as putea schimba ceva. In acest context am mai luat o palma sub forma unei intrebari: cati te-au sunat luna trecuta sa iti propuna un alt job? Din nou fara replica. Printre scuzele si plansetele mele au mai urmat cateva intrebari: Ai vreo resursa materiala: bani, case, etc? Daca nu, care sunt resursele tale? Daca nu ai resurse materiale, ai cel putin ‘mansarda’ (expresia pentru ‘cap’ a prietenului meu) a fost raspunsul lui. La ce o folosesti, cum o folosesti, e alegerea ta. Atat a fost discutia nostra legata de acest subiect.
Pe moment am invatat un singur lucru din aceasta intalnire: nu m-am mai plans niciodata cu prietenul meu. Am continuat sa ma plang, dar cu altii care aparent ma ascultau si pareau ca impartasesc aceeasi soarta nefericita cu a mea.
Peste ani am reluat cateva din intrebarile primite atunci si am incercat sa raspund din nou la ele. Analiza acestor intrebari si raspunsurile sincere au avut un impact major asupra dezvoltarii mele personale si profesionale. Mai jos gasiti modul in care am interpretat eu intrebarile si modul in care am raspuns.
- Ce faci? Am tradus eu am tarziu: care sunt activitatile pe care le faci cel mai des? Analizeaza-ti activitatile unei perioade, o saptamana, o luna si puneti alte cateva intrebari: care sunt activitatile pe care le desfasori, cu ce frecventa si in ce directie te duc? Iti place ce faci? Te implineste? Activitatile pe care le facem cu o oarecare frecventa devin obisnuite, am aflat mai tarziu. Obisnuitele sunt greu de schimbat si solicita multa energie si motivatie. Raspunsul la intrebarea ce mai faci? m-a condus ulterior la alte cateva intrebari: Ce imi doresc de fapt? Stiu ce si cum trebuie sa fac ca sa obtin ceea ce imi doresc? Obisnuintele mele sunt un sprijin sau un obstacol pentru dorintele mele?
- Tu ce faci sa schimbi asta? Daca ceea ce ti se intampla nu iti place, nu te implineste, faci ceva sa schimbi asta? Ce? Cei mai multi dintre noi se plang, dau vina pe altii. Actiunile tale sunt din acest registru ? Raspunsurile la aceste intrebari m-au facut constient de faptul ca trebuie sa preiau initiativa asupra a ceea ce mi se intampla si sa fiu eu cel care determina ce i se intampla. Asta m-a ajutat sa fiu mai responsabil, sa nu-i mai invinuiesc pe ceilalti pentru ce mi se intampla.
- Care sunt resursele tale? Daca nu ai mostenit resurse materiale (si ti le doresti), care sa iti indeplineasca visele si nu te gasesti printe ‘norocosii’ de bani gata, ai doua alternative: sa iti gasesti scuze sau sa iti folosesti ‘mansarda’. Bineinteles ca energia implicata, e diferita. Sa gasesti scuze e un proces scurt cu efect asupra stimei de sine la fel de scurt. Sa iti folosesti ‘mansarda’ solicita timp, dedicatie, auto-motivare, dezvoltare personala si multa, foarte multa munca. Daca merita, ce merita sau nu?, e o intrebare la care trebuie sa ne gasim singuri raspuns. Lucrul de care sunt constient acum l-a exprimat foarte bine cineva la un moment dat: ‘nu exista scurtaturi catre locurile unde merita sa ajungi’, si clar trebuie sa platesti un pret proportional cu frumusetea visului tau.
Dupa ce scapam intr-o oarecare masura de aceste intrebari, in sensul ca ajungem sa stim ce vrem, ce putem, devenim mai constienti si controlam mai bine ce ni se intampla, intram intr-o doua etapa a luptei, lupta pentru a obtine ceea ce ne implineste. Aici gasim alte intrebari, de data asta din seria lui ‘cum’? Cum sa fac asta mai bine? Cum sa fiu mai eficient? Cum sa …?
Dezvoltarea, fie ea personala sau profesionala, ramane un proces ce se desfasoara continuu intre ce? si cum? Important e sa te bucuri sincer de drum. E tot ce ai si tot ce poti sa infrumusetezi.
Impresionant. Felicitari! Admir modul tau de a gandi si apreciez faptul ca impartasesti. Imi place sa citesc aceste invataturi (pentru mine) si te rog sa publici cat mai multe.