Managerul supra…!?

Zilele trecute l-am intalnit in sfarsit pe el, supra-managerul, o varianta palida a supra-omului lui Nietzsche. Iata-i semnalmentele, in caz ca il vei intalni:

• A fost promovat pentru ca devenise supra-calificat ca expert. Era si este cel mai bun specialist vazut in firma lui si in sfarsit si-au dat seama de asta. Din non-verbalul lui se poate traduce: m-am bagat in seama cu cine trebuie si am reusit.
• Intotdeauna ce face el e mai mult si mai bine decat ce fac ceilalti. Tot ce face el se traduce in productivitate maxima. El e supra productiv. Colegii care ii respecta sfaturile au sansa sa se apropie de el ca si productivitate, dar bineinteles nu sa il depaseasca. Intotdeauna le scapa cate ceva, ceva ce el are din nascare.
• Ce crede, cum simte si cum actioneaza el defineste lucrurile asa cum sunt ele in esenta. El are, face si actioneaza conform cu un presupus adevarul absolut. Nu poate gresi si nu poate fi altfel decat ca el. Se vede asta si in faptul ca toti sunt de acord cu el tot timpul. E lesne de inteles ca e si supra–om. Colegii trebuie sa il admire, iar daca nu ii arata asta adio bonusuri si alte beneficii.
• Este si supra-stiutor pentru ca atunci cand evidentele sunt mai presus de orice tagada si nu se mai poate erija in atot-stiutor, pentru ca la naiba, de data asta evidentele sunt alftel, el stie ca in timp lucrurile vor fi cum crede el, deci din nou el este supra.
• Coordoneaza oamenii intr-un fel incat toti sunt motivati si dispusi sa munceasca oricat peste program, doar asa de dragul lui. El este si un supra-manager.
• El este si un supra / super-luptator. Se lupta cu toti, bineinteles cu mijloace diferite: cu sefi directi, lupta se da in zona pupincursmului; in relatia cu subalternii, e tatal lor, toti fac si actioneaza intocmai cum spune el; cu furnizorii are atitudinea celui cu care s-a inventat business-ul respectiv.

Am trait inca o experienta inedita, mi-am zis dupa intalnire si inca ma indoiam de realitatea acestui personaj. Trebuie sa fie fictiv, pentru ca altfel ar trebui sa fie real.

In timp ce vorbea ma intrebam cati oare din cei ce au acest job simt si nu doar inteleg (rational si declarativ) managementul doar ca pe un job, cu rolurile si responsabilitatile lui? A ocupa functia de manager nu te face diferit, ci ce si cum faci si mai ales ce simt ceilalti colegii care au roluri, responsabilitati si poate abilitati diferite de ale tale. Petre Tutea spunea la un moment dat: ‘umanitatea o iubesti mai lesne, pe om mai greu’. Rabdarea de a vedea umanitatea dincolo de manifestarea ei in fiecare dintre noi, ti-e pusa greu la incercare in aceste situatii.

In fapt, dupa primele minute de asa zisa discutie (eu am spus doua fraze), senzatia pe care am avut-o este ca imi vorbeste un supra-vietuitor. Tot ce am simtit in final e ca vrea aceleasi lucruri ca majoritatea dintre noi: sa se simta in siguranta, sa fie placut, apreciat, salvat. Insa strigatul (strategia) lui de supravietuitor te faceau sa vezi cu greu nevoile lui dealtfel extrem de umane.